Cioco, puiul cel deosebit

Într-o zi, la fermă, era o cloşcă care avea trei pui galbeni şi unul ciocolatiu. Ea se temea că puiul cel ciocolatiu nu o să fie adoptat. Aşa că, luă pensula şi dădu cu ea peste puful puiului ciocolatiu, cu galben.

Într-o zi, la fermă, a venit o fetiţă pe nume Gaga. Nu părea prea mulţumită că o să aibă un puişor de companie. Părea chiar dezgustată. Mama ei îi spuse:

– De ce eşti nemulţumită?

– Sunt mulţumită şi nemulţumită, pentru că eu aş vrea un pui galben, frumos şi îngrijit, nu unul maro şi urât!

-Eu cred că vom găsi un pui perfect pentru tine!

Fetiţa, care se numeşte Gaga, luă puiul cafeniu, care se numea Cioco. De fapt, nu l-ar fi luat dacă ar fi ştiut că era maro. Nu a observat asta, fiindcă era pictat în galben. Cioco se agită un pic. Cloşca îl linişti.

 Acasă, la Gaga, fetiţa îl puse pe Cioco într-o cuşcă. El se cuibări speriat într-un colţ. Gaga nu părea deloc prietenoasă. Deşi, se gândi Cioco, poate aşa sunt toate fetele. Deşi asta era puţin probabil.

 În cuşcă, Cioco văzu că o gratie lipsea. Aşa că, veni spre ea. Gaga o astupă. Câteva minute mai târziu, fata îl luă pe pui să îi facă o baie. Când puse apă pe el,vopseaua se duse. Ţipă când văzu că era maro.

Cioco ajunse la o concluzie: „E imposibil ca toate fetele să fie ca Gaga.”

Puiul fugi printr-o crăpătură şi ieşi afară. Se duse într-un colţ şi privi ce se mai întâmplă. Gaga îşi strigă părinţii:

-Mamă, tată, puiul pe care l-am luat e maro şi urât! Şi a fugit!

Am uitat să vă spun, tatăl fetei se numea Găgingăligrăg, iar mama ei se numea Gagania.

Cioco se ascunse într-un tufiş. Acolo se zăreau doar două raze de lumină. El adormi acolo. Dimineaţa, ieşi din tufiş. Era flămând, aşa că se duse să caute ceva de mâncare. O pisică albă se apropie. Cioco se îndepărtă până se ciocni de un perete. Deodată, un câine maro începu să latre. Pisica fugi.  Apoi, puiul găsi nişte râme. Le ronţăi cu plăcere.

Gaga, împreună cu Găgingăligrăg merseră să ia un pui nou. Dar, îl luară de la o altă fermă. Această fermă se numea Gialo. Se numea aşa fiincă toate animalele de acolo aveau un pic de galben. Găgingăligrăg se uită numai la vaci, aşa că nu observă puii de găină.În schimb, Gaga îi vedea. Văzu că, un pui calcă un alt pui intenţionat. Îl luă pe cel care a călcat celălalt pui. L-a luat fiincă era rău, ca ea!

Gaga îl dresă pe puiul ei, Gigbigăn, să îl sâcâie pe Cioco. În timp ce Cioco mânca, Gigbigăn îl tot stresa. Totul s-a întâmplat cam aşa: la ora cinci dimineaţa puiul cel galben i-a luat fânul în care dormea; la ora  doisprezece, la prânz, Gigbigăn i-a luat insectele lui Cioco. Între timp, Gaga stătea pe bancă şi râdea cu poftă.

A doua zi, Cioco zări din mica scorbură în care s-a stabilit o fată. Părea cam singură. Avea trei surori, fiecare avea câte un pui de companie. Ba chiar, dacă Cioco se uita mai bine, acei pui erau chiar fraţii şi surorile lui. Iar mama şi tatăl lor îi aveau pe tatăl şi pe mama lui Cioco. Toată această familie s-a gândit să ia o familie de pui de găină, câte un membru din familia lui Cioco să fie al unui membru din familia fetiţei, adică familia Lilei. Cioco sări din scorbură şi se îndreptă cu paşi mărunţi către Lila. Ea îşi strigă părinţii:

– Mamă, tată, nu putem să luăm puiul acesta acasă?

– Da, dacă nu o fi al alcuiva.

– Mulţumesc mult!

 Acasă la Lila, fetele se trântiră în pat cu puii lor în braţe. Cioco era fericit în sfârşit!

Advertisements